Terapia si comportamentele dificile. Strategii eficiente
Cum gestionăm un comportament dificil al copilului în terapie?
1. Il tratăm cu cea mai mică atenție cu putință, atunci când se manifestă. Atenția și alte forme de recompensre trebuie sa apară în absenta comportamentului disruptiv.
2. Recompensarea detensionării este extrem de importantă. Nu așteptați ca, copilul să se calmeze de tot, ci, recompensați și manifestările mai reduse în intensitate, oferind copilului șansa să câștige și să se întoarcă liniștit în mediul lui. Lăudați eforturile lui- Bravo, ce frumos te liniștești! Bravo, știi să te stăpânești foarte bine!
3. Folosiți procedee foarte subtile de redirecționare către sarcina pe care o aveați in lucru, pentru a o încheia cu succes. Astfel, copilul are șansa de a interioriza etapele de autocontrol și de a evita dependența de o persoană care să mențină autocontrolul în locul lui.
4. Prevenirea reacției este o procedură frecvent folosită care presupune un prompt fizic neutru, fără a comenta ceva , fără a întrerupe activitatea și oferirea recompensei pentru continuarea ei.
5. Crearea efectului comportamental maxim este o strategie puternică de a contracara comportamentul disrupriv și neatenția. Când copilul ascultă si se comporta bine scade foarte mult probabilitatea apariției comportamentelor disruptive. Dați copilul ocazia să aibă succes, începeți terapia cu jocuri și exerciții care ii plac, iar când comportamentul incepe să se deterioreze , promptarea accelerată și recompensa moderată ajută la revenire.
6. Cel mai important este ce faceți înainte de izbucnirea unui comportament pentru a-l putea impiedica. Țineți tot timpul cont de:
• Lăudați orice comportament bună, profitând de orice moment
• Laudă ce este bine, ignoră restul.
