- 22 Apr, 2024
- 0 Comments
- 2 Mins Read
Stereotipiile/autostimulările sau “stimmingul” la copiii cu autism. Cum le abordăm?
Stereotipiile sunt descrise ca și comportamente de autostimulare care implică sunete sau mișcări repetitive.
Și persoanele tipice au stereotipii, precum invârtitul unei șuvițe de păr pe deget, bătaie ritmică din picior, sau bătaia ritmică a pixului, care sunt mai ușor acceptate social, decât stereotipiile asociate cu autismul, precum bătaia din palme, țopăitul sau mersul pe vârfuri.
Printre stereotipiile asociate cu autismul, se numără:
• Mișcări ale degetelor;
• Legănatul înainte și înapoi;
• Cuvinte și fraze repetitive ( ecolalie);
• Mișcări ale ochilor, clipit des;
• Închis și deschis uși;
• Învârtit obiecte, atins obiecte;
• Pocnituri din degete;
• Acoperirea și descoperirea urechilor, etc.
Dacă o persoană tipică se poate opri atunci când simte că atrage atenția asupra sa printr-un anumit comportament, o persoană atipică, care nu înțelege limbajul corpului celorlalți sau anumite reguli sociale, va continua să aibă stereotipii în situații sociale nepotrivite.
Cauzele apariției acestor stereotipii sunt intens dezbătute însă, majoritatea specialiștilor le consideră unelte utile pentru reglarea emoțională.
De exemplu, o persoană cu reacții hipersenzitive la stimuli, care simte un miros puternic, se poate simți suprastimulată senzorial, sau o persoană cu reacții hiposenzitive poate să nu reacționeze sau să nu observe un zgomot puternic.
În aceste situații, stereotipiile ar putea să:
• Blocheze informația senzorială, excesivă;
• Permită stimularea necesară corpului în anumite situații;
• Ajute în gestionarea emoțiilor puternice, cărora nu le poate face față;
• Distragă atenția de la disconfort fizic sau durere.
Persoanele autiste țin să se stimuleze în anumite situații, atunci când primesc o anumită informație senzorială, precum:
• Stres sau anxietate;
• Fericire, bucurie sau entuziasm;
• Frustrare, supărare sau furie;
• Locuri aglomerate, zgomotoase;
• Oameni necunoscuți sau locuri necunoscute;
• Plictiseală;
• O schimbare de planuri, sau de rutină;
• O durere fizică;
• Pantofi sau haine inconfortabile.
Stereotiipile devin problematice și greu de gestionat atunci când produc durere sau rănire fizică: frecare a pielii excesivă, scărpinat excesiv, rosul unghiilor excesiv, lovituri cu capul, lovituri peste urechi sau alte părți ale corpului, mușcături ale mâinilor.
Problematice sunt și atunci când se repetă excesiv, ca și timp (ore în șir sau de multe ori pe parcursul zilei), pentru că atunci devin o piedică în reglarea sănătoasă a emoțiilor.
De reținut că, în esență, stereotipiile sunt modalități de a face față emoțiilor, nu sunt comportamente rele sau intenționate.
Ce ar putea ajuta în cazul stereotipiilor:
• Limitarea timpului și al spațiului în care acestea apar: acasă nu în parc, în camera ta nu în toată casa, etc.
• Atenție la schimbările de mediu apărute, alegerea unor medii potrivite pentru copil- fără lumini, sunete sau mirosuri puternice.
• Obiecte care pot ajuta la gestionarea emoțiilor, precum bile antistres, jucării de Învârtit pe deget, un leagăn, căști antifonice.
În cadrul ședințelor de terapie personalizată analizăm apariția, manifestarea și frecvența stimularilor și căutăm cele mai potrivite abordări, astfel încât nevoile copilului să fie împlinite, fără a-i afecta calitatea vieții.
Psiholog Denisa Ghioc-Lupu