- 06 Jan, 2025
- 0 Comments
- 2 Mins Read
Să vorbim despre creierul copilului
Când vorbim despre creier, putem vorbi despre cele două emisfere, stânga și dreapta, dar îl putem analiza și de sus în jos: în partea de jos avem trunchiul cerebral și regiunea limbică, iar partea de sus, cortexul cerebral.
Oamenii de știință denumesc părțile inferioare ale creierului mai primitive, deoarece se ocupă de funcții de bază, precum respirația și clipitul, de reacțiile și impulsurile înnăscute-cum ar fi reacția “luptă sau fugi” și de emoțiile puternice -furia sau frica.
Creierul superior este mult mai evoluat și oferă o perspectivă mai detaliată asupra lumii. Aici au loc procese mentale mai complicate, precum gândirea, imaginația și planificarea. El este responsabil pentru producerea mai multora dintre caracteristicile pe care orice părinte dorește să le cultive la copilul sau:
• Capacitatea de a lua decizii și de a planifica corect;
• Capacitatea de a controla emoțiile și corpul;
• Înțelegere de sine;
• Empatie;
• Moralitate.
Copilul al cărui creier superior funcționează corespunzător va da dovadă de unele dintre cele mai importante caracteristici ale unei ființe umane sănătoase și mature. Altfel spus, el poate să își controleze emoțiile, să țină cont de consecințe, sa se gândească înainte de a acționa și să ia în considerare modul în care se simt ceilalți.
Este de înțeles, că atunci când partea inferioară și cea superioară sunt integrate, creierul funcționează mai bine.
Așadar, scopul unui părinte devine acela de a ajuta la construirea și întărirea creierului copilului, prin conectarea și conlucrarea celor două părți ale creierului.
La fel de important, este a ține cont de nivelul de dezvoltare: creierul inferior este bine dezvoltat încă de la naștere, iar cel superior devine complet matur în jurul vârstei de 20 ani.
Deși începe să se dezvolte în primii ani de viață, trece printr-o remodelare complexă în timpul adolescenței, care durează până la maturitate.
Deci, părinții trebuie să țină cont că, așteptările pe care le aflu de la copiii lor de a fi maturi și bine integrați, trebuie sa fie realiste, în conformitate cu capacitataea și nivelul real de dezvoltare al creierului.
În al doilea rand, părinții trebuie să țină cont și de o anumită parte a creierului inferior- amigdala.
Amigdala este de dimensiunea și forma unei migdale și sarcina ei este de a procesa și exprimă rapid emoțiile, precum furia sau frică.
Atunci când simte pericolul, amigdala poate prelua complet controlul, permițând acțiunea înainte de a gândi. Iar la copii acest lucru se întâmplă frecvent, nu doar în situații de potențial pericol, ci în situații de zi cu zi.
Ca părinte îl poți ajuta în timpul unei astfel de criză, când amigdala preia controlul, calmându-l și ajutându-l să își mute atenția.
Cunoscând aceste informații, adulții pot înțelege cum copiii lor fac ce pot mai bine, cu creierul pe care îl au.