- 27 Nov, 2024
- 0 Comments
- 1 Min Read
Mand și tact ca operanți verbali
Când vorbim despre aptitudinile verbale ale unui copil ne interesează cum dă copilul de știre că are nevoie de ceva sau cum cere.
Mandarea este operentul cel mai puternic, pentru ca este precedat de o motivație și se finalizează cu primirea lucrului curent.
Un cuvânt nu este un mand dacă nu este precedat de o motivație.
Exemplu, un copil vrea o bomboană, prin urmare cere ( mand).
Skinner spunea că, motivația este grăbită prin saturare și de privare. Dacă unui copil îi place ciocolata, o cere ( mand) și o primește în mod repetat, va ajunge la momentul la care a mâncat suficientă , i se face sete și va cere ( mand ) apă.
Dorința de a manca ciocolată a ajuns la saturație și apare o nouă cerere. Astfel, se observă că dorința există înainte de mandare.
Dacă copilul cere, primește atunci el va înțelege acest raționament și posibilitatea ca el să folosească cereri pe viitor, crește.
Dacă copilului ii este foame, cere ceva de mâncare printr-un mand și va primi, este foarte probabil ca data viitoare sa folosească o cerere în loc de o criză comportamentală, pentru ca este cea mai rapidă formă de a obține ceea ce își dorește.
Tactul este următorul operant verbal.
Atunci când vezi, mirosi, guști, auzi și pipăi, comunici denumind ( tactând) obiectul sau descriindu-l.
După ce copilul începe să ceară cât mai multe lucruri, putem începe să îl învățăm sa eticheteze.
Un mod foarte bun de a învăța copilul să eticheteze, este să îi prezinți imagini ale intăritorilor preferați, apoi să îl rogi să tacteze obiectele.
Ne putem folosi de imagini individuale sau de cărți cu mai multe imagini pe foaie pentru a evalua și a motiva copilul să eticheteze.
Chiar dacă această abilitate este bine dezvoltată, vom continua să lucrăm pentru a dezvolta limbajul. ( 100 de tactări)