- 12 May, 2024
- 0 Comments
- 4 Mins Read
Cum să îti ajuți copilul să ințeleagă și să gestioneze emoțiile
Copiii și adolescenții cu autism au adesea dificultăți în a recunoaște, înțelege și gestiona propriile emoții, dar și în a înțelege și a răspunde adecvat la emoțiile celorlalți.
Ei pot, de exemplu, să eticheteze orice emoție pe care o simt inconfortabil ca fiind furie, nu pot recunoaște când se simt entuziasmați sau, pot crede că cineva care se simte supărat, este furios.
Fiecare interacțiune zilnică pe care copiii o au cu ceilalți, poate fi o ocazie potrivită pentru a învăța despre emoții:
• Etichetează împreună cu copilul tău fiecare emoție, în orice situație, fie că va jucați, vă uitați la TV sau citiți. De exemplu: Ana zâmbește, ea este fericită. Fratele tău plânge, este supărat.
• Etichetează fiecare emoție a copilului: Zâmbești, cred ca te simți fericit. Acum pari să fii obosit, etc.
• Exprimă fiecare emoție pe care o simți: sunt entuziasmat, hai să batem palma.
• Ajută copilul să înțeleagă reacțiile fizice apărute odată cu emoțiile: pari nervos, simți ceva ciudat în corpul tău? Unde simți? Poate în burtică, sau în obraji?
• Desenați împreună un corp și arată-i unde oamenii simt emoțiile: palme transpirate, obraji înroșiți, bătăi puternice de inimă.
• Încurajează copilul să exploreze emoțiile prin intermediul jocului: joc senzorial, pictură, joc de rol, dans și muzică.
• Faceți jocuri de ghicit emoțiile.
Recunoașterea emoțiilor
Unii copii pot cunoaște cuvintele care denumesc emoțiile, dar tot au dificultăți în a le recunoaște la ei și la ceilalți.De asemenea, au dificultăți în a recunoaște expresiile faciale, tonul vocii sau limbajul corpului.
Iată câteva idei care pot veni în ajutor:
• Numește emoțiile copilului tău de fiecare dată când se manifestă. Începe cu cele mai simple, precum bucurie, tristețe sau oboseală, apoi pe cele mai dificil de înțeles, precum frustrare, gelozie sau rușine.
• Încurajează copilul să exprime senzațiile corporale asociate cu emoțiile. De exemplu, îl poți face atent la felul în care inima bate când se simte speriat sau furios, la felul în care i se înroșește fața, sau la felul în care se simte stomacul său.
• Fă-l atent la felul în care personajele lui preferate din cărți sau filme se simt și se exprimă.
• Creați împreună un joc prin care să învețe intensitatea fiecărei emoții: o scară de la 1 la 5, unde 1 este stare de bine, 2 este puțin furios și 5 este extrem de furios.
Înțelegerea și acceptarea emoțiilor
• Dacă copilul înțelege de ce simte ceea ce simte, va putea să și accepte emoția.
• Îi poți explica legătura dintre gând și emoție.De exemplu, vezi un câine și, dacă crezi că te va mușca, te vei simți speriat. Dacă crezi că este drăguț și jucăuș, te vei simți entuziasmat.
• Este important să normalizezi fiecare emoție simțită. Îi poți spune copilului ca e OK orice simte și că toți oamenii simt asta. De asemenea, îi poți explica intensitatea emoțiilor, unele sunt mai intense și altele mai puțin, dar toate emoțiile trec.
Gestionarea emoțiilor
Emoțiile puternice pot fi copleșitoare pentru copilul tău. De aceea au nevoie să învețe diferite tehnici pentru a face față.
E important să înțeleagă că au nevoie să practice aceste strategii și e bine să o facă atunci când sunt calmi. Așa, au mai multe șanse să își aducă aminte pașii atunci când se simt stresați sau copleșiți.
• Exercițiu de calmare:
1. Observă emoția.
2. Numește emoția.
3. Fă pauză, nu spune nimic.
4. Oferă suport atunci când se liniștește.
5. Discutați despre cauza apariției emoției.
• Puteți folosi exerciții de relaxare, precum a număra până la 10, 5 respirații profunde sau gânduri despre ceva plăcut.
• Puteți folosi stimularea senzorială, precum a aplauda la entuziasm sau a strânge sau lovi o pernă la furie.
• Dacă copilul este în căutare de senzații senzoriale și se lovește, poți înlocui acest comportament cu altul. De exemplu, dacă se ciupește, îi poți da o brățară de care să tragă.
• Ii poți oferi o pauză, precum un pahar de apă rece, o plimbare sau un loc liniștit unde să stea.
• Îi poți sugera o pauză a creierului, printr-o activitate plăcută, precum muzică, dans sau o carte preferată.
Psiholog Denisa Ghioc-Lupu