Mediul potrivit pentru desfășurarea terapiei cu copiii
Mediul își pune amprenta asupra stării psihice și emoționale ale unui copil.
Un mediu haotic ( zgomotos, aglomerat, călduros) poate duce la izbucniri comportamentale, în vreme ce o atmosferă liniștită poate genera comportamente mai calme.
Vorbitul rar, în șoaptă ajută foarte mult în cazul unui comportament disruptiv, iar a-i oferi copilului un pic de control, posibilitatea de a alege in cadrul terapiei din mai multe opțiuni, poate duce la o rată de succes mai mare, mai multă implicare si motivație din partea copilului.
Un alt factor care contribuie la apariția unor comportamente disruptive este plictiseala, însă nu este de recomandat să o eliminăm total, ci să îi învățăm pe copii să îi facă față.
Cu toate acestea, un mediu potrivit de terapie, o atmosferă placută și activități de învățare specfice, reduc plictiseala și frustrarea.
Iată câteva strategii pentru a face terapia placută și generalizabilă:
1. Folosite un ton entuziast, vesel.
2. Variază mediul de lucru, la masă, pe covor, în altă cameră, înăuntru, afară.
3. Variază instrucțiunea: ce este? Ce vezi? Ce poți să imi spui despre..
4. Folosește materiale interesante, plăcute, funcționale.
5. Nu insista pe un program pe care copilul l-a învățat, plictisindu-l.
6. Nu prelungi lecția inutil, dacă xopil raspunde și este atent.
7. Nu scurta lecția dacă elevul nu vrea să raspundă.
8. Menține o rată mare de succes.
9. Ține cont de preferințele copilului . Obiectele autostimulatoare pot fi folosite ca recompensă.
10. Intercalează programe dificile, cu cele ușoare, lucratul cu pauzele.
11. Folosește recompense variate și naturale.
12. Limbajul trebuie sa fie natural, nu forțat.
13. Lucrează pe toate ariile de dezvoltare: limbaj, joc, social, autoservire.
14. Redu structurarea terapiei- alternează lucratul pe podea cu cel de la masă.
Atunci când apare un comportament disruptiv , acesta trebuie ignorat, pentru a nu fi recompensat. Chiar daca uneori acest lucru nu este in totalitate posibil, trebuie acordat un minim de atentie, fără contact vizual si fără a discuta prea mult cu copilul.
