Grădinița poate fi un loc magic!
Începutul grădiniței este o etapă importantă în viața fiecărui copil, o etapă care marchează creșterea și transformarea în preșcolar.
Prima săptămână de grădiniță poate fi tot timpul mai grea, mai plină de emoții, de lacrimi, de proteste.
Părinții îngrijorați se întreabă dacă puiul lor se va obișnui și acomoda in nou mediu.
Cu siguranță, DA! Cu un pic de ajutor!
Ce puteți face voi, părinții, pentru a pregăti copilul de începerea grădiniței?
*povestim zilnic despre locul distractiv numit grădiniță, unde va avea ocazia să învețe lucruri noi și să își facă prieteni;
*ne jucăm de-a grădinița și integrăm rutina de acolo;
*obișnuim copilul cu rutina grădiniței ( vei merge, vei intra cu dna educatoare, vei mânca micul dejun, te vei juca, vei face activități, vei mânca prânzul, vei dormi într-un pat micuț, te vei trezi, etc);
Copiii funcționează foarte bine atunci când au predictibilitate, se simt în siguranță. Ar fi de preferat ca rutina de acasă să fie asemănătoare cu cea de la grădiniță, măcar în ceea ce privește masa și somnul;
*citim cărți cu și despre grădiniță, copiilor le este mai ușor să integreze o experiență când se identifică cu personajul;
*recomandăm părinților să le ofere copiilor repere temporale pe înțelesul lor și să îi asigure și reasigure că mama/ tata va veni: după ce mănânci prânzul, după ce dormi și te îmbraci, etc.
*recomandăm părinților să ofere “arme” copiilor când li se face dor, pentru a se simți în siguranță : de exemplu, o poză mică cu familia în buzunar, o inimă de material dată cu parfumul mamei, o inimă desenată întrun loc unde nu se va șterge;
*vorbim despre emoții și le normalizăm pe toate: este firesc să îți fie teamă, este firesc să îți fie dor, e normal să vrei să mai stai cu mama, etc. Discutăm, pe înțelesul lor despre metode de gestionare ale emoțiilor;
*încurajăm constant copilul, îi amintim că a crescut, că este descurcăreț, că suntem atât de mândri că va merge la gradi;
*încurajăm copilul să fie cât mai independent: să se îmbrace, să se incalțe, să mănânce singur. Știind că poate, copilul are încredere în el și se integrează mai usor;
*și nu în ultimul rand, recomand tuturor părinților să privească această etapă ca pe un nou început în viața copilului lor, să încerce să integreze cu bucurie această experiență și să nu ( mai) transmită copiilor grijile, temerile și fricile lor!
Psiholog Denisa Ghioc-Lupu
